„SĂRACI ÎN ȚARĂ BOGATĂ” - („Împărat și proletar” - Mihai Eminescu)

Dragii mei, zilele acestea ați tot auzit că România este pe marginea prăpastiei și că trebuie luate măsuri drastice de austeritate pentru că mai avem puțin și intrăm în incapacitate de plată, că este neapărat necesar să semnăm noi acorduri cu FMI și Banca Mondială etc.

Pentru a demonta aceste afirmații, vă voi prezenta, acum, în premieră, o situație pe care niciunul din candidații la prezidențiale nu a fost în stare să v-o transmită. Se referă la ce bogății mai are Romania și cât ar putea valora dacă am juca inteligent. 

Din punctul meu de vedere, acest document ar trebui salvat și pus în mapa oricărui premier și președinte. 

În primul rând că România nu e o țară săracă, iar acest lucru ar trebui să intre bine în cap oricărui politician din această țară. Ba chiar din contră, încă stăm pe un munte de resurse. Problema e că fie sunt date de pomană sau nu sunt exploatate, fie sunt lăsați alții să profite de pe urma lor. Dacă am pune cap la cap tot ce avem și am procesa aici, România ar arăta cu totul altfel. 

Vă cer doar să fiți puțin atenți! Trebuie să recunosc că mi-a luat câteva zile să le pun cap la cap, dar ceea ce a ieșit aș dori să împărtășesc cu dumneavoastră. 

Comoara din munți – aurul, argintul, cuprul și alte metale rare

La Roșia Montană și Rovina, România are peste 17 milioane de uncii de aur, resurse confirmate. La prețul de azi, asta înseamnă peste 55 de miliarde de dolari. De asemenea, la Roșia Poieni, zăcământul de cupru ascunde încă 3,6 milioane de tone de cupru (≈ 35 miliarde de dolari) și câteva sute de tone de aur. Problema mare, gravă este că nu suntem capabili, sau mai curând nu vrem, să nu rafinăm aici minereul extras, ci îl concentră și îl trimitem afară, pierzând în acest fel metalele rare ca telurul (și chiar si aur, care aici e un subprodus), care sunt elemente strategice care se găsesc în minereul complex de cupru extras de la Roșia Montană. 

Metalele și pământurile rare

Metale rare, care sunt cheia tehnologiilor viitorului și de care România nu duce lipsă. Astfel, la Budureasa se poate extrage magneziu, proiect care ar putea aduce 300 milioane de dolari  pe an. Europa, și nu numai, e disperată după magneziu pentru baterii și aliaje. Grafitul de la Baia de Fier, care este baza pentru baterii electrice și pe care, din păcate, România nu-l extrage și nici nu-l valorifică. Zăcământul este cel mai mare și mai pur din Europa (de fapt sunt doar 2 pe bătrânul continent), dar puținul pe care-l extragem îl vindem la prețuri de nimic, ca materie primă, câștigând doar firimituri. Dacă s-ar produce anod pentru baterii, valoarea crește de câteva ori, deci ar putea aduce lejer peste un miliard de euro. În cazul în care România ar procesa și grafitul care se regăsește și în alte zone din țară am produce 15.000 t/an, așa cum arată prospecțiunile, am aduce alte 60–70 milioane dolari pe an venit brut doar din acest flux. Dacă am dezvolta o fabrică de anoduri pentru gigafactories, valoarea ar putea fi mult mai mare, pentru că prețurile cresc de 3–5 ori față de materia primă brută. Pământurile rare de la Ditrău și din alte zone care au fost doar prospectate dar niciodată exploatate la nivelul real și care arată, pe baza estimărilor geologice că au un potențial enorm și o valoare incomensurabilă, mult mai mare decât economiile pe care actualul guvern încearcă să le facă prin măsurile de austeritate adoptate.

Sarea 

România are rezerve de sare de peste 4 miliarde de tone și care ar fi suficiente pentru sute de ani pentru toată lumea la actualul consum la nivel mondial. 

Petrol și gaze – marea miză

Zăcămintele onshore încă produc, dar sunt în scădere, dar ar putea fi îmbunătățite prin deschiderea exploatării de gaze din județul Brăila și prin realizarea de noi prospecțiuni. Din păcate, guvernanții de după 1990 au avut grijă să distrugă una dintre cele mai prestigioase școli din România, cea de geologie, motiv pentru care nu avem suficienți geologi care să facă aceste studii/prospecțiuni. În Marea Neagră, perla coroanei, vorbim de zăcăminte de gaze de peste 200 miliarde m³, suficiente să asigure consumul intern pentru o perioadă de 15–20 de ani, doar că trebuie să le și exploatăm noi și nu să le dăm altora care le vor exporta. Valoarea acestora este de zeci de miliarde de euro, dar concesiunile sunt împărțite deja către companii străine. Petrolul e limitat, dar rafinăriile încă pot juca rol strategic dacă nu le vindem și pe acestea.

Electricitatea

Hidroelectrica produce anual în medie 17–18 TWh. Vorbim de miliarde de euro, profit curat. Avem și producție de energie nucleară (Cernavodă), plus potențial eolian și solar uriaș. Dacă am integra inteligent, România ar putea fi exportator net de energie în toată regiunea.

Agricultura 

Suprafața arabilă a României este de 8,5 milioane hectare. Într-un an bun, România poate produce 20–25 milioane tone de cereale. Problema noastră este că exportăm grâu brut și importăm produse finite ca biscuiți, paste, conserve. Astfel, în 2023 am importat  biscuiți de aproximativ 130 mil. euro, conserve de legume de circa 56 mil. euro, supe instant ~ 52 mil. €. Diferența dintre prețul cerealelor exportate și cele ale produselor finite importate e marja de profit lăsată altora. Dacă am procesa doar o parte, am adăuga miliarde de euro anual. La carne, am distrus combinatele, iar acum ne străduim să terminăm și cu gospodăriile țărănești. Dacă le-am repune pe picioare și am susține țăranii, România ar putea să-și hrănească populația și să exporte produse finite de calitate și la prețuri mai mult decât decente.

Apa – aurul lichid

Hidroenergia deja produce miliarde. Apele minerale românești, dacă ar fi promovate și îmbuteliate la nivel premium, ar putea aduce peste 2 miliarde euro pe an. Avem și resurse geotermale (în vestul și centrul țării) care ar putea înlocui gazele pentru încălzire urbană.

Combinatele chimice

Combinatele chimice (Azomureș, Oltchim) ar putea redeveni fabrici de miliarde dacă ar fi retehnologizate și administrate corespunzător.

Industria de armament 

De peste 30 de ani, de jur împrejurul României sunt conflicte armate din care țara noastră doar pierde, în loc să profite economic de acestea. Practic pornind din Orientul Mijlociu și terminând cu Ucraina în acești ultimi 30 de ani am văzut doar războaie care consumă mari cantități de armament și muniție și care pot pune în pericol stabilitatea și integritatea țării noastre. Guvernanții ar trebui să dea dovadă de pragmatism cinic și să profite de acest lucru. Astfel, dacă România ar produce armament modern, nu doar la nivel de licențe, și-ar putea satisface necesarul de armament și muniție pentru forțele sale armate din surse interne, iar excedentul ar putea fi exportat, cu costuri derizorii, în aceste zone de conflict. Piața zonală de armament și muniție se ridică la câteva zeci de miliarde de dolari, sume care, măcar în parte, ar fi putut intra în bugetul României. 

Dacă face o evaluarea totală (ordine de mărime) a celor care pot fi cuantificabile în acest moment vom vedea că din aur și cupru putem scoate 90 miliarde dolari (în pământ, valoare brută), magneziu și grafit - 400–500 mil. dolari pe an potențial imediat, gazul din Marea Neagră - 50–80 miliarde euro valoare recuperabilă, sare - resurse pentru secole, valoare de zeci de miliarde dacă refaci industria chimică, energie hidroelectrică, nuclearoelectrică și resurse regenerabile - miliarde euro anual, agricultură procesată - 5–7 miliarde euro anual față de exportul brut, apele minerale și geotermale - 2–3 miliarde euro anual dacă ar fi exploatate la nivel premium, combinate și armament - alte miliarde euro anual. Dacă vom face un total, veți vedea că vorbim de un potențial de peste 200-250  miliarde euro în resurse brute și de 10–15 miliarde euro anual din exploatarea inteligentă și procesata. 

Și acum, cea mai cinică resursă: șpaga. 

România are o resursă ascunsă, dar extrem de „productivă”: șpaga. Astfel, economia subterană e estimată la 20–25% din PIB, adică peste 70 de miliarde euro anual.

Dacă șpăgile ar fi scoase la suprafață, legalizate și impozitate (cu TVA inclus, de ce nu?), în buget ar intra cel puțin 10–12 miliarde € anual. Adică banii pentru o autostradă completă București–Budapesta, în fiecare an.

Cum faci asta? Printr-o lege a lobby-ului care ar permite funcționarilor și primarilor să ia bonusuri de performanță din fonduri atrase ar transforma o parte din „plicuri” în salarii legale. Vorbim de câteva sute de milioane de euro anual care ar intra în buget doar din taxe pe aceste bonusuri. Gluma amară: poate cea mai mare bogăție a României nu e în pământ, ci în plicuri.

Așadar România nu e săracă. E doar sabotată. Resursele există, dar valoarea pleacă la alții. Dacă am juca inteligent, România ar fi nu doar stabilă, ci bogată. Problema nu e pământul, nici subsolul, nici oamenii. Problema e cine semnează contractele.  

Dragii mei, eu mi-am făcut datoria și v-am prezentat ceva ce nimeni nu a avut curajul să vă transmită în mod onest. 

Rețineți-l pentru voi, pentru că trebuie să știți și să nu uitați!

Iulian Surugiu

Președintele Partidului Patrioților