Romania esuata

„Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.”
Cred că ați recunoscut cu toții versurile imnului național al țării noastre în care se subliniază legătura dintre creștinism și armată, ca forță de eliberare și apărare a României.
Practic, putem spune că românii s-au născut creștini, religia jucând un rol major în formarea limbii și poporului român. De asemenea, toți voievozii și regii români au luptat pentru libertate și suveranitatea țării „sub umbra crucii”. În acest sens, putem afirma că, fără credință, România nu mai există.
Din păcate, în ultimul timp asistăm la un adevărat asediu asupra creștinismului, în special asupra Bisericii Ortodoxe Române.
Aceste atacuri au fost declanșate încă de la apariția primelor structuri ale lui Soros în România, reprezentanți ai acestora sau autorități ale statului aflate sub influența miliardarului american au lovit, mai întâi, în coeziunea poporului român, societatea fiind împărțită în diverse categorii, pe care s-au străduit să le pornească una împotriva celeilalte.
Ulterior s-a pornit prigoana asupra justiției, pe care au încercat să și-o subordoneze. Las la aprecierea fiecăruia dintre voi să apreciați cât de mult au reușit sorosiștii să facă acest lucru.
Apoi au trecut la un atac dezlănțuit asupra Armatei Române. Mai întâi asupra credibilității forțelor armate, încercând să murdărească, prin orice mijloace, imaginea pe care Armata Română o are în rândul societății.
Ceea ce uită politicienii din țara noastră este că, prin sacrificiul militarilor, România a fost acceptată în rândul statelor membre NATO, organizație care ne-a deschis drumul spre accederea în Uniunea Europeană.
Toate aceste aspecte au dus la creșterea prestigiului Armatei Române, fiind pe una dintre primele două poziții în sondajele referitoare la instituțiile în care românii au încredere.
Având în vedere că și acest plan a fost inutil, s-a trecut la atacul direct asupra oștirii țării prin subsalarizarea cadrelor militare și tentativele de tăiere a pensiilor bravilor militari români, încălcând în acest fel Tratatul de Aderare a României la NATO.
Cum și asta era gata să nu le reușească, prin dl. Ghinea, vajnic susținător al miliardarului american, a fost introdus în PNRR prevederea „reformei” pensiilor militare. În acest scenariu gândit de Ghinea rămâne de văzut care va fi rezultatul, însă să nu vă mire dacă România va trebui să se apere în fața unui eventual pericol cu o armată de sub 50.000 de militari.
Considerând că au terminat cu Armata Română, sorosiștii au revenit la principala lor problemă, Biserica Ortodoxă Română.
Pentru a putea urmări atacurile la adresa ortodoxiei românești, va trebui s-o luăm cu începutul acestora.
Un prim atac s-a realizat asupra capilor Bisericii Ortodoxe. Astfel patriarhul Teoctist a fost acuzat că a fost colaborator al fostei Securități, organizațiile lui Soros răspândind acest zvon inclusiv în rândul studenților de la teologie. Cum minciuna era mult prea sfruntată, nici această încercare nu a „prins” la populație. Astfel, chiar și puținii români care au crezut în „dovezile” prezentate de gașca sorosistă s-au orientat după zicala românească, „să faci ce spune popa, nu ce face popa”.
Următoarea tentativă a fost reprezentată de introducerea unor sărbători străine care să le înlocuiască pe cele tradiționale și religioase românești. Imparțiali, așa cum sunt românii de veacuri, au adoptat sărbătorile alogene, însă nu în modul în care se așteptau vasalii lui Soros. Populația țării noastre a inclus aceste evenimente în „calendarul personal” ca sărbători laice.
Plini de „mânie proletară”, neomarxiștii au încercat o altă variantă, dublarea marilor sărbători creștine de marșuri LGBTQ+. S-a observat că, în majoritatea lor, participanții la aceste marșuri au fost cetățeni străini veniți de peste hotare și nu românii. Totuși, este îngrijorător că, majoritatea cetățenilor țării noastre participanți la evenimentele LGBTQ+ au reprezentat-o copiii.
Este clar că, bulversarea tinerei generații cu idei care aparțin sub 0,1% din populația globului a devenit periculoasă, sens în care, noi majoritatea, va trebui să luăm atitudine.
Cum rezultatele acestor campanii agresive au fost mult sub așteptările inițiatorilor, discipolii miliardarului american au trecut și la alte măsuri mai profunde, sens în care, profitând de pandemie, prin vocile ministrului de interne, Ion Marcel Vela și a domnului Raed Arafat (nu o să-i trec funcția, pentru că nimeni, nici măcar domnia sa, nu știe care este), ne-au interzis accesul în biserici, inclusiv la slujba de Paște.
O astfel de decizie nu a fost luată nici măcar în timpul cele mai negre zile ale dictaturi comuniste, dar a existat în democrația originală din perioada de pandemie.
Ca și cum nu era suficient, în prezent, prin vocea ministrului educației, Ligia Deca, asistăm la o altă premieră după 1989. În „marea sa înțelepciunea”, Ligia Deca, din considerente doar de ea cunoscute, a decis că elevii și studenții nu vor avea vacanță de Paște.
Ligia Deca uită că această sărbătoare, dincolo de semnificația sa religioasă, reprezintă unul dintre puținele momente în care familiile se reunesc, membrii acestora venind acasă de pe unde i-au trimis sărăcia și guvernările iresponsabile de până acum.
O astfel de imbecilitate politică (să sperăm că este doar politică) este un nou atac la religia românilor și este greu de acceptat de către populația țării noastre, sens în care, Partidul Patrioților cere demisia imediată a ministrului educației.

Iulian Surugiu
Presedinte Partidul Patrioților